Un robot în spațiu public este o situație diferită de una într-un depozit, iar diferențele nu sunt tehnice.
- Decideți cine răspunde pentru ce spune robotul.
- Un model care răspunde liber va ajunge, la un moment dat, să declare un preț schimbat sau un stoc pe care nu îl mai poate confirma nimeni. Există un backend documentar tocmai pentru asta, robotul răspunde doar din sursele încărcate și controlate de client, iar menținerea lor la zi este o sarcină de care cineva trebuie să răspundă. Conveniți ce spune atunci când nu știe; preferați un robot care transferă discuția către un om prea repede, în loc de unul care improvizează.
- Decideți ce face robotul cu oamenii din jur.
- Dacă poartă o cameră, cineva va întreba ce se înregistrează, cât timp și pe ce bază legală. Un model local, pe hardware-ul clientului, răspunde parțial la această întrebare: păstrează imaginile în clădire, dar nu rezolvă totul. Expunerea unui robot publicului îl face un subiect de protecție a datelor care merită consultanța juridică proprie a clientului, înainte de lansare, nu după.
- Decideți ce se întâmplă când robotul eșuează.
- Va fi blocat, înconjurat, întrebat lucruri absurde, fotografiat continuu. Comportamentul la eșec este produsul: o oprire politicoasă, cu o explicație, se citește ca fiind competentă; o reîncercare la nesfârșit se citește ca fiind stricată.
- Apoi conveniți ce înseamnă succesul.
- Conversații purtate, întrebări la care s-a răspuns fără să fie nevoie de un om, clienți ghidați efectiv până la un raft, măsurate pe o perioadă stabilită. Un robot de eveniment se măsoară prin atenția atrasă; un robot de magazin, prin timpul economisit cuiva. Sunt construcții diferite, iar decizia despre care dintre ele se cumpără este întreaga miză a documentului de cerințe.